Prima atestare a Bisericii Fortificate Harman datează din 1240, după alungarea cavalerilor teutoni din această zonă, când mai multe biserici din Țara Bârsei împreună cu domeniile aferente lor au fost date călugărilor cistercieni. Amprenta cistercienilor se regăsește în arhitectura bisericii. În partea superioară a pereților navei centrale se găsesc ferestre polilobe. Corul bisericii era flancat inițial de două capele cisterciene folosite de călugări pentru rugăciuni, ulterior capela din partea nordică a fost transformată în sacristie. În interiorul bisericii s-au păstrat altarul baroc din 1787, amvonul și tribuna din lemn, stranele, orga funcțională și astăzi, construită dupa 1850.

În afară de pictura din interiorul Bisericii Fortificate Hărman, în capela funerară aflată la parterul turnului de est s-a păstrat o pictură valoaroasă în stil gotic târziu, ce înfățișează scene din „Judecata de Apoi”, „Răstignirea” și „Glorificarea Sfintei Fecioara Maria”.

Fortificația bisericii a fost construită în secolul XV fiind formată inițial din trei cordoane de ziduri aflate de jur-împrejurul bisericii din care se mai păstrează doar două. Zidul interior avea 7 turnuri între ele legătura făcându-se printr-un drum de strajă. Este una dintre cele mai bine păstrate fortificații transilvănene. După ce și-a pierdut rolul militar de apărare Biserica Fortificată Hărman a fost folosită ca și depozit, în special pentru depozitarea alimentelor, astfel încât a fost îngrijită și conservată foarte bine.