Cetatea Calnic
Cetatea țărănească Câlnic intrată în patrimoniul mondial UNESCO, datează din secolul al XIII-lea. Față de celelalte cetăți din Transilvania, Cetatea țărănească Câlnic nu a fost înalțată pe o colină, ca majoritatea cetăților din Ardeal, apariția ei fiind legată de construcția unui turn donjon, de către unul dintre membrii familiei Kelling, ce servea drept locuință pentru familia acestuia, urmată apoi de construcția unui zid fortificat în jurul turnului.
După 1430 construcția și restul proprietăților familiei Kelling sunt cumpărate de către comunitate de la ultimul descendent al familiei și este transformată în cetate, prin construirea unui nou zid și înălțarea celui vechi. Au fost construite cămările, capela și fântâna. Cele doua rânduri de ziduri fortificate au două turnuri și un bastion. Întreaga cetate este construită în cea mai mare parte din piatra de carieră, în unele locuri s-a folosit și piatra de râu, iar pentru ferestre și gurile de deschidere s-a folosit cărămida.
Multe dintre cămări s-au păstrat, fiind funcționale și astăzi. Turnul donjon are o înălțime de 27 metri, la parterul său aflându-se pivnița. În acest moment turnul donjon a fost amenajat ca muzeu și adăpostește colecții de artă populară și medievală: icoane pe sticla, ceramica sau lemn, costume populare, piese de mobilier, diverse obiecte metalice, tipărituri vechi. În pivniță este amenajată o expoziție de obiecte și unelte folosite în domeniul viticulturii.
Deși Cetatea țărănească Câlnic nu a fost construită ca o cetate de apărare, alături de celelalte biserici fortificate intrate în patrimoniul Unesco, este reprezentativă pentru stilul de viață al comunității săsești de altădată.
