Cetatea Rupea
Cetatea Rupea a fost centrul administrativ al unuia dintre cele Șapte Scaune săsești din Transilvania. ,,Scaunul’’ reprezenta uniunea mai multor orașe și sate care se supuneau aceleiași puteri judecătorești.
Fiecare scaun era condus de un jude regal, care se supunea regelui Ungariei. „Scaunele” au funcționat în acest format între secolele XIV-XIX.
Fiind ajutată de poziționarea la intersecția drumurilor Brașov-Sighișoara și Secuime-Făgăraș, localitatea Rupea apare menționată ca și târg și devine centrul unuia dintre cele șapte scaune, având 18 localități în subordine administrativă.
Cetatea Rupea este atestată documentar din 1324, sub numele de castrul Kuholm. Consemnarea cetății în documente este legată de lupta de rezistență a sașilor, care au folosit cetatea ca ultim loc de refugiu în lupta împotriva trupelor conduse de voievodul Transilvaniei.
Construcția cetății a fost făcută în mai multe etape, inițial în sec XIV, exista doar „Cetatea de Sus”, în secolul XV este adaugată „Cetatea de Mijloc”, iar ulterior, în sec XVIII, „Cetatea de Jos”.
Cetatea de sus, cu o suprafață de 1500mp, a fost construită pe o stâncă de bazalt, la 121m altitudine față de piața orașului, având o poziție strategică. Intrarea se făcea printr-un culoar îngust, prin poarta de sub Turnul Pulberăriei. Aici se aflau Camera scaunului, Camera de sus sau Căsuța de sus și încăperi ce serveau drept adăpost pentru polulația refugiată.
În sec XV se adaugă Cetatea de mijloc, prin construirea Capelei, Turnului cu gratii, Turnului Pentagonal (este unul dintre puținele turnuri din Europa care are această formă) și poarta de intrare.
Ulterior în secolul XVIII cetatea este din nou extinsă prin construcția magaziei militare, a locuinței paznicului cetății, locului de târg și zidurilor de legătura cu Cetatea de Mijloc.
Inițial cetatea, conform datelor din arhive, a fost condusă de castelani între 1332-1380.
În arhivele din 1418 cetatea este menționată ca fiind în stare de ruină, fiind cedată comunității și administrării directe a scaunului.
în 1506 sunt alocate fonduri pentru refacerea cetății.
În 1611 este amplasată, de către principele Gabriel Bathori, o bază militară în cetate.
În 1614 sunt efectuate lucrări de reparații.
În 1615 cetatea servește drept loc de detenție pentru sașii care cleveteau împotriva principelui.
În 1623 este săpată o fântână de 59 metri adancime în cetate , funcțională și astăzi.
Între 1692-1701 cetatea intră sub ocupația trupelor habsburgice.
Începând cu această perioadă Cetatea Rupea, începe să fie părăsită treptat.
În 1789 cetatea adăpostește pentru ultima dată, populația refugiată de frica unei posibile invazii turcești.
În 1809 sunt distruse o parte din turnuri – Turnul Ungrei, Turnul Dickknopfiger și Turnul Pulberăriei.
Zidurile s-au păstrat intacte până la începutul sec XX, când odată cu dezintegrarea comunității săsești, cetatea a fost abandonată.
Între 2010-2012, Cetatea Rupea a fost restaurată în întregime și deschisă publicului spre vizitare.
Judetul:Brasov
