Manastirea Cisterciana de la Carta
Mănăstirea Cisterciană de la Cârța a fost construită în perioada 1202-1206 de către călugării cistercieni.
Ea a fost o filială a Mănăstirii Igriș, din Sânpetru, judetul Timiș, construită tot de către călugării cistercieni. Biblioteca Mănăstirii Igriș este atestată documentar ca fiind prima bibliotecă de pe teritoriul României.
Inițial Mănăstirea Cisterciană de la Cârța a fost construită din lemn, iar ulterior a fost reconstruită din piatră. Construcția îmbină două stiluri diferite, stilul romanic târziu, cistercienii având un stil arhitectonic simplu și sobru și stilul gotic specific perioadei 1260, perioada în care mănăstirea a fost reconstruită, în urma distrugerii ei ca urmare a invaziei tătare din 1241.
Ulterior mănăstirea a mai suferit deteriorări și în urma invaziilor turce din 1421, 1432 și 1438
Mănăstirea a fost desființată în 1474 la ordinul lui Matia Corvin și toate domeniile și bunurile au trecut în posesia catedralei din Sibiu.
În 1495 clădirile au fost din nou renovate de sfatul orășenesc al Sibiului, aripa sudică a mănăstirii fiind transformată în casă parohială.
Astăzi, din întregul ansamblu, se mai păstreză turla și vechea fațadă de intrare, capela care este încă folosită de către comunitatea evanghelică săsească din zona și zidul din partea sudică a capelei în care se mai văd urmele ferestrelor.
Actuala casă parohială se află pe locul fostei bucătării.
În curtea mănăstirii se află Cimitirul soldaților, unde se găsesc morminte ale unor soldați germani căzuți în primul război mondial la Porumbacu în 1916 și mutați în 1928 în biserica pentru protejarea lor.
Mănăstirea Cisterciană de la Cârța, pe lângă rolul de așezământ monahal a avut o mare influență și din punct de vedere, istoric, politic, cultural și economic asupra Transilvaniei.
