Manastirea Strehaia
Construită în curtea domnească a lui Matei Basarab în anul 1645, ansamblul este format din turnul de intrare, ziduri de apărare și biserica, precum și ruinele vechii reședinte domnești. În 1693 este reparată de Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu, care îi adaugă un pritvor deschis sprijinit pe 10 coloane de zid și așează ușa de la intrarea în biserică, păstrată până în zilele noastre.
Curtea și biserica cea mare sunt împrejmuite cu un gard din cărămidă presată înalt de aproape 5 m, prevăzut cu creneluri de apărare la fiecare 2 m. Biserica cea mare este în formă de navă, zidită din cărămidă, cu pereții foarte groși, iar singura turlă este așezată pe pronaos. În interior sunt picturi în frescă, cele originale datând din 1645 și refăcute în mare parte ca cele originale in 1826, dintre acestea cele mai importante fiind Tabloul votiv al ctitorilor Matei Basarab și Doamna sa Elena și prințul Mateiaș și tabloul cu boierii Craiovești-Barbu, Pârvu și Danciu. Exteriorul este decorat simplu, având la mijloc două brâie din cărămidă aparentă , în formă de dinți de fierăstrău, pardoseala este din cărămidă, iar acoperișul din șindrilă.
Palatul domnesc al Craioveștilor, legat de biserică printr-un culoar din cărămidă, a determinat poziția bisericii, cu Sfântul Altar orientat spre sud, spre deosebire de celelalte lăcașuri de cult care au Sfântul Altar spre est. Este singura mânăstire din țară cu altarul spre sud.
După 1989, Mânăstirea Strehaia a fost redeschisă, după o întrerupere de 127 de ani, ca mânăstire de călugări, iar in 2007 a devenit mânăstire de maici.