Manastirea Pestera Ialomitei
La izvoarele Ialomiţei se nevoiau sihastrii încă din secolul XV. Mănăstirea Peştera Ialomiţei a fost ridicată în sec. al XVI chiar la intrarea în Peştera Ialomiţei, fiind ctitoria voievodului Ţării Româneşti, Mihnea cel Rău. În adâncul peşterii, la aproximativ 200 m se află o piatră, numită „Piatra Altarului”, unde după tradiţie sihastrii săvârşeau cele sfinte.
Construcția din lemn de la intrarea în Peștera Ialomiței a ars în 1818. Actualul schit aflat aproape de Peştera Ialomiţei a fost ridicat în 1901 de ieromonahul Ieronim II. Biserica a fost sfinţită în 1911 de stareţul Dionisie al mănăstirii Sinaia. Biserica a mai fost distrusa de foc in 1961 însă a fost restaurată.
Biserica veche este construita din lemn pe o fundaţie înaltă de piatră. În exterior pereţii sunt căptuşiţi cu şindrilă. Geamurile ferestrelor sunt duble, cele din interior au pictură pe sticlă. Clopotniţa este construită din lemn. În incinta schitului se află o construcţie pentru cazarea vizitatorilor (cu plată), la care se ajunge pe o punte metalică înălţată deasupra văii. În 1994 s-a început construcţia unei noi biserici tot la intrarea în peşteră cu hramul „Sf. Apostol şi Pavel”.
